Ce ne spune Ioana

Cum ai ajuns să faci parte din trupa Arthesium și de cât timp ești alături de noi?

Au fost mai multe momente care au contribuit la decizie. Prima oară când am auzit de Arthesium a fost atunci când am fost la un spectacol de teatru cu un coleg de facultate, care este foarte bun prieten cu unii dintre actori. A doua oară a fost când povesteam cu cineva că aș face ceva pentru mine, că îmi place actoria și să cochetez cu ideea de a fi pe scenă și… mi-a fost recomandat Arthesium.
M-am înscris imediat după ce s-au ridicat restricțiile cauzate de pandemia de COVID-19, deci prin 2020 și, iată-mă azi, 5 ani mai târziu, pregătindu-mă pentru un spectacol alături de cei pe care i-am văzut prima dată pe scenă. How cool is that?!

Ce te-a atras cel mai mult la teatru și ce te face să revii mereu pe scenă?

Libertatea de exprimare, faptul că poți să te apropii de tine și să descoperi valențe ale sinelui pe care nu le cunoști, pentru că nu ai contextul necesar în viața de zi cu zi.
Un alt motiv este faptul că am legat prietenii foarte frumoase și strânse. Plus că sunt în același loc cu oameni care au o bătaie de inimă în plus — iar acea bătaie de inimă în plus este pentru actorie, teatru și artă, în general.

Îți amintești primul tău rol jucat la Arthesium? Cum te-ai simțit atunci?

Da, a fost rolul fiicei din piesa „Mama s-a îndrăgostit”, de Ion Băieșu. Am fost super emoționată — este o piesă cu un mesaj foarte greu. Dincolo de joc și bucurie, a fost și un moment de maturizare, prin care am înțeles, altfel, cum părinții aleg să facă sacrificii și să rescrie o poveste tragică.

Care este rolul tău preferat de până acum și de ce?

Aș zice că fiecare rol de până acum a fost preferat, dar cel mai mult și cel mai mult mi-a plăcut Bernarda, din piesa omonimă. Bernarda este un personaj care trăiește concomitent mai multe tragedii: femeia văduvă, mama singură care trebuie să își crească și să își educe fetele după norme sociale absurde, fiica ce are grijă de un părinte cu demență, mama îndurerată care pierde, în cele din urmă, un copil. E ceva greu de cuprins, greu de dus, profund și provocator.

Ce tip de personaje îți place cel mai mult să interpretezi — comice, dramatice, complexe, realiste?

Hm, greu… Nu cred că am o tipologie anume — îmi place să explorez. Îmi plac personajele care au o voce și un spirit în ele.
Și… cred că tind, totuși, spre comedie.

Cum te pregătești înainte de un spectacol? Ai vreun ritual personal?

Da!!! Dacă este în timpul săptămânii, nu mă duc la birou în ziua premierei — încerc să mă odihnesc pe cât posibil. Nu beau nimic acidulat. Cânt și dansez prin casă și, cel mai important, încerc să merg pe jos un pic, să gândesc și să simt ca personajul meu.

Ce ai învățat din experiența ta la cursurile și repetițiile Arthesium?

Am învățat să mă exprim fără frica de a fi judecată. Mi-am reamintit să mă joc, să explorez, să fiu curioasă. Am învățat cum să învăț texte lungi rapid, cum să am o dicție mai bună, cum să am prezență scenică.

Cum ți s-a schimbat percepția despre teatru de când faci parte din echipă?

Oh… apreciez de două ori mai mult munca actorilor și sunt mult mai blândă cu feedbackul negativ. Mă uit la o piesă de teatru dintr-o altă perspectivă, sunt atentă și observ mai multe lucruri ca înainte.
Într-un cuvânt: experiența s-a elevat și a devenit mult mai imersivă.

Care a fost cea mai amuzantă întâmplare din culise?

Pot să râd întâi? 😅 A fost atunci când s-a prăbușit toooot decorul din fundal, chiar în momentul în care voiam să ieșim la aplauze. TOT! Au rămas culisele complet expuse. Mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi terminat piesa…

Ce îți place cel mai mult la colegii din trupă?

Că sunt umani, că sunt muncitori când trebuie și că știu să se distreze, tot când trebuie. Și cel mai mult îmi place că sunt prietenii mei. ❤️

Dacă ai putea interpreta orice rol din lume, ce personaj ai alege?

Hatshepsut — singurul faraon femeie al Egiptului.

Ce înseamnă pentru tine teatrul în câteva cuvinte?

Pentru mine, teatrul este intimitate. Este mijlocul prin care pot să devin. Aș spune chiar că este un proces demiurgic.